De ce tot mai multe companii aleg organizații autorizate pentru preluarea responsabilității ambalajelor (OIREP)?

Răspunderea extinsă a producătorului (EPR) nu mai reprezintă o obligație teoretică. Legea 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, republicată în 2023 (Monitorul Oficial), impune ținte clare de valorificare și reciclare. OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu reglementează contribuția financiară către AFM și mecanismul de plată.

HG nr. 1074/2021 stabilește Sistemul de Garanție-Returnare pentru anumite categorii de ambalaje. În paralel, la nivel european, Directiva (UE) 2018/852 și Directiva (UE) 2018/851 au ridicat standardele pentru toate statele membre. În acest cadru, colaborarea cu o organizație autorizată devine o decizie de business, nu doar o bifă de conformare.

Context: cine are obligații și ce presupun acestea?

Legea definește „producătorul” ca fiind orice operator economic care introduce pentru prima dată pe piața din România produse ambalate sau ambalaje. Aici intră:

• producători locali;
• importatori (din UE și din afara UE);
• companii care vând sub marcă proprie (private label);
• distribuitori care aduc produse ambalate din UE sau din afara UE; 
• operatori de e-commerce care introduc pe piață produse ambalate.

Obligațiile vizează toate tipurile de ambalaje:

• primare (sticla băuturii, borcanul, punga);
• secundare (cutia care grupează mai multe produse);
• terțiare (folia stretch, paleții utilizați la transport).

Compania trebuie să:

• țină evidența curentă a cantităților de ambalaje introduse pe piață, defalcate pe tip de material și de ambalaj; 
• raporteze contribuțiile trimestrial prin Formularul 100 și să depună raportarea anuală a cantităților către Administrația Fondului pentru Mediu (AFM); 
• îndeplinească țintele minime de reciclare și valorificare.

Neîndeplinirea acestor obligații atrage contribuții suplimentare la Fondul pentru Mediu și sancțiuni contravenționale conform OUG 196/2005, ale căror cuantumuri se actualizează periodic și trebuie verificate în textul în vigoare la momentul evaluării.

Cadrul legal aplicabil pentru țintele de reciclare

Țintele minime de reciclare pe materiale sunt stabilite prin Legea 249/2015 (transpunere a Directivei 2018/852). Pentru anul 2026, țintele minime de reciclare sunt:

• Plastic: 50%
• Hârtie și carton: 75%
• Sticlă: 70%
• Metale feroase: 70%
• Aluminiu: 50%
• Lemn: 25%
• Țintă agregată pentru toate ambalajele: 65%

Pentru 2030, țintele cresc semnificativ (85% hârtie/carton, 55% plastic, 75% sticlă, 80% metale feroase, 60% aluminiu, 30% lemn). Companiile cu portofoliu mixt (de exemplu: plastic + carton + folie stretch) trebuie să atingă simultan mai multe ținte. Calculul se face pe baza cantităților declarate.

Dacă firma nu atinge procentul minim, plătește contribuția de 2 lei/kg pentru diferența nerealizată, conform OUG 196/2005. Pentru volume mari, impactul financiar crește rapid.

Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) – flux separat de EPR clasic

Începând cu 30 noiembrie 2023, ambalajele primare nereutilizabile din plastic, sticlă și metal cu volum între 0,1 și 3 litri, utilizate pentru bere, cidru, băuturi răcoritoare, apă, vin, spirtoase și alte categorii prevăzute în HG nr. 1074/2021, sunt gestionate prin Sistemul de Garanție-Returnare administrat de RetuRO Sistem Garanție Returnare S.A.

Implicații practice:

• garanție unitară de 0,50 lei/ambalaj plătită către RetuRO;
• ambalajele SGR ies de sub fluxul EPR clasic raportat la OIREP, dar trebuie raportate separat;
• companiile cu ambalaje atât SGR, cât și non-SGR trebuie să mențină evidențe distincte.

Conformare individuală sau prin OIREP?

Există două opțiuni de îndeplinire a obligațiilor EPR clasice (în afara fluxului SGR):

1. Sistem individual

Compania organizează pe cont propriu colectarea și reciclarea, prin:

• contracte directe cu colectori și reciclatori autorizați;
• trasabilitate documentată pentru fiecare tonă;
• audituri și verificări interne;
• personal dedicat (mediu/raportare);
• posibil CAPEX pentru sisteme IT și consultanță.

Pentru o companie medie care introduce 200 tone de ambalaje anual, costurile pot depăși 15.000–30.000 euro/an, incluzând resursa umană, auditul și riscul de contribuții suplimentare. Cheltuiala devine mixtă: OPEX (operațional) + investiții punctuale.

2. Transferul responsabilității către OIREP

Alternativa constă în contractarea unor organizații autorizate pentru preluarea responsabilității ambalajelor.

În acest model:

• compania declară cantitățile;
• OIREP preia obligația de a atinge țintele în numele membrilor;
• costul devine o contribuție/tonă, bugetată ca OPEX.

Contribuțiile variază în funcție de material și cantitate. Managerul financiar poate estima ușor bugetul anual și îl poate integra în cash-flow fără investiții suplimentare.

Dacă vrei să clarifici în detaliu ce înseamnă preluare responsabilitate și transfer responsabilitate prin OIREP, reține diferența juridică esențială: „responsabilitatea îndeplinirii țintelor" se transferă la OIREP, dar „responsabilitatea declarării corecte a datelor către AFM" rămâne la companie.

Cum se raportează la AFM?

Raportarea corectă reduce riscul de corecții și penalități. Procesul standard include:

1. Centralizarea datelor interne

• facturi de achiziție pentru ambalaje;
• declarații vamale pentru importuri;
• fișe tehnice pentru greutatea ambalajului.

2. Încadrarea pe tip de material

Plastic PET, HDPE, carton ondulat, aluminiu, metale feroase etc. Clasificarea greșită generează diferențe la calculul țintelor.

3. Depunerea declarațiilor

• Formularul 100 (contribuții la Fondul pentru Mediu) – se depune trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare încheierii trimestrului (25 aprilie, 25 iulie, 25 octombrie, 25 ianuarie).
• Raportarea anuală a cantităților de ambalaje introduse pe piață, defalcate pe materiale și tipuri, conform OUG 196/2005 și legislației subsecvente.

4. Arhivarea documentelor justificative

AFM poate solicita verificări retroactive în limita termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 110 din Codul de procedură fiscală (extins în situațiile prevăzute de lege).

O OIREP cu experiență verifică aceste date înainte de depunere. În practică, această etapă reduce erorile administrative și aduce potențiale corecții la 0 lei în cazul unui control.

Evoluții europene relevante pentru companii

Directivele 2018/851 și 2018/852

Directivele au introdus cerințe suplimentare pentru schemele EPR:

• transparență financiară și raportare clară a costurilor de gestionare;
• acoperirea integrală a costurilor de colectare și tratare prin contribuții;
• eco-modulare – tarife diferențiate care încurajează eco-designul (ambalaje ușor reciclabile cu contribuții mai mici, cele greu reciclabile cu costuri mai mari);
• responsabilitate extinsă pentru platformele online care facilitează introducerea pe piață.

În România, mecanismul de eco-modulare este în curs de operaționalizare la nivelul OIREP-urilor și nu este încă aplicat uniform. Ambalajele compozite sau cele cu mai multe straturi (de exemplu plastic-aluminiu) pot genera, în logica eco-modulării, tarife cu 30–50% mai mari față de ambalajele monomaterial.

Regulamentul (UE) privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR)

La nivel european a fost adoptat PPWR, care va înlocui treptat Directiva 94/62/CE și va introduce reguli unitare privind reciclabilitatea, conținutul minim de material reciclat în plastic, restricții pentru anumite ambalaje de unică folosință și obligații de reutilizare. Strategia de ambalare pentru orizontul 2026–2030 trebuie să anticipeze aceste cerințe.

Managerii de procurement pot reduce presiunea bugetară prin:

• simplificarea structurii ambalajului;
• reducerea gramajului;
• alegerea materialelor cu rată bună de reciclare;
• creșterea conținutului de material reciclat (în special în PET).

Un audit tehnic al ambalajelor identifică rapid unde poți scădea costurile fără a afecta funcționalitatea produsului.

Impactul financiar: cum arată un scenariu concret?

Să analizăm un exemplu simplificat.

Companie FMCG

• 300 tone ambalaje/an
• structură: 60% plastic, 30% carton, 10% metal (din care 7% feroase, 3% aluminiu)

Varianta individuală:

• personal dedicat (1 FTE parțial): ~20.000 euro/an;
• audit și consultanță: 5.000 euro;
• risc contribuție neîndeplinire (10% deficit la plastic): 18 tone x 2 lei/kg = 36.000 lei (~7.200 euro).

Cost total estimat: peste 32.000 euro/an, cu variații.

Varianta prin OIREP:

• contribuție contractuală/tonă (exemplu orientativ): buget predictibil;
• fără investiții IT sau contracte multiple;
• risc de contribuție suplimentară transferat conform contractului.

Pentru majoritatea companiilor medii, diferența se reflectă direct în profit operațional și în stabilitatea cash-flow-ului.

Pași practici pentru implementare

Dacă analizezi colaborarea cu un OIREP, urmează acești pași:

De ce aleg tot mai multe companii un OIREP?

Decizia are la bază argumente concrete:

• reducerea riscului de sancțiuni;
• buget anual predictibil;
• simplificarea raportării;
• acces la expertiză legislativă actualizată;
• adaptare rapidă la modificări europene și naționale; 
• gestionare integrată a fluxurilor multiple (EPR clasic + interacțiune cu SGR).

Pentru managerii financiari, avantajul principal constă în controlul costurilor și în eliminarea variațiilor neprevăzute. Pentru managerii de mediu, colaborarea înseamnă suport tehnic și documentație completă la control. Pentru logistică, înseamnă recomandări clare pentru optimizarea ambalajelor.      

Analizează datele interne, compară scenariile și ia o decizie informată. Conformarea corectă nu ține doar de respectarea legii, ci și de modul în care îți protejezi bugetul și reputația în relația cu partenerii și autoritățile.