Nici domeniul juridic nu face excepție. Tot mai multe case de avocatură folosesc instrumente bazate pe inteligență artificială pentru cercetare juridică, redactarea documentelor sau analiza unor volume impresionante de informații. În același timp însă, apar întrebări firești: unde se termină rolul tehnologiei și unde începe responsabilitatea avocatului? Poate un algoritm să înțeleagă complexitatea unei spețe sau echitatea unui caz? Și, mai ales, cum se va schimba profesia în următorii ani?
Pentru a înțelege mai bine aceste transformări, am stat de vorbă cu Iulia Stănciulescu Ilie, avocat specializat în litigii și arbitraje, care vorbește deschis despre modul în care inteligența artificială influențează deja practica juridică, despre riscurile utilizării sale fără discernământ și despre valoarea unei formări profesionale construite cu răbdare, sub îndrumarea unui mentor.
„Inteligența artificială poate economisi sute de ore de muncă. Dar nu poate înlocui experiența care formează un avocat.”
Inteligența artificială poate redacta documente juridice, poate analiza volume impresionante de informații și poate genera strategii în câteva minute. În acest context, unde se vede, în mod real, diferența dintre un avocat și un instrument de inteligență artificială?
Iulia Stănciulescu Ilie: Cred că cel mai sincer răspuns pornește din propria mea experiență.
Am avut privilegiul de a intra în profesie sub îndrumarea unei maestre excepționale, fost magistrat, omul care mi-a arătat că avocatura nu înseamnă doar cunoașterea legii, ci, înainte de toate, respect pentru profesie, pentru client și pentru actul de justiție.
De la ea am învățat că fiecare dosar trebuie tratat cu aceeași seriozitate, indiferent cât de simplu pare la prima vedere. M-a învățat să nu mă mulțumesc niciodată cu prima explicație și să continui cercetarea până când sunt convinsă că nu a rămas nicio pagină necitită, nicio ipoteză neanalizată și niciun detaliu ignorat.
Există un reflex pe care nu îl poți învăța dintr-un manual și pe care, cu siguranță, nu îl poate reproduce un algoritm. Este acel instinct care te face să recitești un document încă o dată pentru că simți că ceva nu este în regulă. Să observi o diferență aparent nesemnificativă între două date aflate la sute de pagini distanță sau să înțelegi că o motivare poate părea impecabilă la prima lectură, dar nu mai rezistă atunci când o analizezi cu adevărat, argument cu argument.
Inteligența artificială poate redacta un text foarte bine structurat și poate organiza informația într-un timp record. Din acest punct de vedere, nivelul de pornire devine asemănător pentru foarte mulți profesioniști.
Diferența reală apare însă după aceea.
Contează ce faci cu timpul pe care îl economisești și, mai ales, ce bagaj profesional ai atunci când folosești un asemenea instrument. Dacă AI îți oferă câteva ore în plus, alegi să le investești într-o analiză mai profundă, într-o strategie mai bună sau într-o relație mai apropiată cu clientul? Aici începe adevărata valoare a profesiei.
Inteligența artificială trebuie privită exact așa cum este: un instrument extraordinar de util, nu un înlocuitor al avocatului.
Îmi place foarte mult definiția dată dreptului de juristul roman Celsus: „Ius est ars boni et aequi” – dreptul este arta binelui și a echității.
Cred că exact acest cuvânt, artă, descrie ceea ce tehnologia nu poate reproduce.
Un algoritm poate genera argumente juridice coerente, poate identifica jurisprudență și poate propune soluții logice. Însă nu poate simți echitatea unui caz, nu poate înțelege povestea oamenilor din spatele documentelor și nici nu poate avea acea intuiție care, uneori, schimbă complet direcția unui dosar.
Potrivit raportului Future of Professionals Report 2025 realizat de Thomson Reuters, fiecare avocat estimează că economisește, în medie, aproape 190 de ore de muncă anual prin utilizarea instrumentelor AI.
Este un câștig extraordinar de timp.
Dar adevărata întrebare este alta: ce faci cu acest timp?
Pentru mine, răspunsul este simplu. Îl investesc în ceea ce nu poate face niciodată un algoritm: în strategie, în analiză și în oameni.
„Documentele generate cu AI arată bine. Tocmai de aceea pot deveni periculoase.”
Tot mai mulți clienți folosesc inteligența artificială pentru a redacta contracte, notificări sau chiar cereri de chemare în judecată. Ați întâlnit astfel de situații?
Iulia Stănciulescu Ilie: Da, și din ce în ce mai des.
Recunosc însă că această etapă a muncii mele îmi oferă o satisfacție profesională aparte.
Ori de câte ori primesc un document redactat cu ajutorul inteligenței artificiale, îl citesc exact așa cum am fost învățată încă din perioada stagiaturii: fără să presupun că este corect doar pentru că este bine scris.
De cele mai multe ori, forma este impecabilă. Limbajul este fluent, argumentele par convingătoare, iar structura inspiră încredere.
Problema apare atunci când începi să verifici conținutul.
Am întâlnit clauze standard care nu aveau nicio legătură cu situația concretă, temeiuri legale depășite și chiar referințe juridice inexistente.
De aceea, în profesia noastră, verificarea rămâne esențială.
Unul dintre cele mai cunoscute exemple este dosarul american Mata v. Avianca, unde doi avocați au depus în instanță hotărâri judecătorești generate de ChatGPT care, în realitate, nu existau. Instanța i-a sancționat, iar cazul a devenit un reper pentru întreaga comunitate juridică internațională.
Din păcate, astfel de situații nu mai reprezintă excepții. În ultimii ani au existat sancțiuni similare și în Spania, Franța, Columbia sau Marea Britanie.
Toate transmit același mesaj: inteligența artificială poate greși cu o convingere impresionantă.
De aceea, cea mai importantă competență a unui avocat nu este viteza cu care generează un document, ci capacitatea de a verifica fiecare informație înainte ca aceasta să ajungă în fața unei instanțe.
Acesta este un reflex pe care nu l-am dobândit folosind tehnologia, ci lucrând ani de zile alături de un mentor care mi-a insuflat respectul pentru fiecare detaliu.
Și cred că tocmai această disciplină profesională face diferența dintre un text bine scris și un act juridic solid.
Avocatul viitorului nu va fi un simplu verificator !
Există opinii potrivit cărora inteligența artificială va transforma avocatul într-un simplu verificator al informațiilor generate de tehnologie. Credeți că acesta va fi noul rol al profesiei?
Iulia Stănciulescu Ilie: Cred că aici se află, de fapt, miza întregii profesii.
Nu cred că avocatul viitorului va deveni un simplu verificator. Dimpotrivă, cred că va fi obligat să fie un strateg mai bun decât este astăzi.
Partea mecanică a muncii – cercetarea inițială, sinteza documentelor, prima variantă a unui act juridic – se automatizează și este foarte probabil ca acest proces să fie ireversibil. Nu văd acest lucru ca pe o amenințare, ci ca pe o oportunitate.
Raportul Future of Professionals Report 2025 realizat de Thomson Reuters arată că 80% dintre profesioniști consideră că inteligența artificială va avea un impact major sau chiar transformațional asupra muncii lor în următorii cinci ani, iar 85% spun că această schimbare va presupune dobândirea unor competențe complet noi.
Dar același raport subliniază și un lucru esențial: inteligența artificială completează profesioniștii, nu îi înlocuiește. Supravegherea umană rămâne indispensabilă.
Îmi vine în minte o frază celebră a judecătorului american Oliver Wendell Holmes Jr., care scria că „viața dreptului nu a fost logica, ci experiența.”
Mi se pare că această idee explică perfect diferența dintre un avocat și un algoritm.
Inteligența artificială funcționează pe baza logicii și a corelațiilor statistice. Un avocat bine format lucrează cu experiența acumulată în ani de practică, cu intuiția dezvoltată în sute de dosare și cu lecțiile primite de la mentorii săi.
Exact aici cred că intervine formarea profesională.
Anii petrecuți alături de maestra mea nu au însemnat doar învățarea procedurii sau a jurisprudenței. Au însemnat formarea unui mod de a gândi. Am învățat să privesc fiecare excepție procedurală, fiecare notă de subsol și fiecare detaliu ca pe un element care poate schimba radical soluția unui dosar.
Aceste lucruri nu se învață dintr-un prompt.
Se învață în ani de muncă, în sute de ore petrecute printre tratate, hotărâri judecătorești și discuții cu oameni care au dedicat o viață acestei profesii.
Cred că exact această formare profund umană va face diferența și peste zece sau douăzeci de ani.
Ce activități din avocatură credeți că vor fi transformate radical în următorii trei-cinci ani?
Iulia Stănciulescu Ilie: Schimbarea deja a început.
Analiza unor volume foarte mari de documente, cercetarea jurisprudenței, compararea contractelor sau redactarea documentelor repetitive vor deveni din ce în ce mai automatizate.
Sincer, nu cred că multor avocați le va lipsi această parte mecanică a muncii.
Dacă inteligența artificială îmi economisește ore întregi de căutări repetitive, înseamnă că pot investi acel timp în ceea ce consider cu adevărat valoros: întâlnirile cu clientul, înțelegerea problemei sale, construcția strategiei și pregătirea argumentelor care vor convinge instanța.
În schimb, există lucruri pe care nu le văd schimbându-se.
Un termen de prescripție calculat greșit cu o singură zi, o excepție procedurală ridicată la momentul potrivit sau un detaliu aparent lipsit de importanță pot decide întregul curs al unui litigiu.
Acesta este genul de analiză care ține de experiență și de instinct profesional.
Munca repetitivă poate fi automatizată.
Ochiul format în ani de practică, nu.
Care vi se pare cea mai mare vulnerabilitate a inteligenței artificiale în profesia de avocat?
Iulia Stănciulescu Ilie: Dacă vorbim despre prezent, răspunsul este simplu: acuratețea.
Fenomenul așa-numitelor „halucinații” ale inteligenței artificiale nu mai reprezintă o excepție.
Există deja numeroase hotărâri judecătorești, inclusiv în Franța, Columbia sau Marea Britanie, în care instanțele au sancționat avocați care au depus documente conținând jurisprudență sau referințe inexistente, generate de AI și neverificate.
Pentru mine, care am fost formată să nu folosesc niciodată o sursă fără să o verific personal, ideea de a depune la dosar o hotărâre care nu există este aproape de neconceput.
Însă cred că, pe termen lung, există un risc chiar mai mare decât halucinațiile.
Dependența.
Ce se întâmplă cu un avocat tânăr dacă primul său instinct nu mai este să deschidă legea sau să cerceteze doctrina, ci să întrebe inteligența artificială?
Aceste întrebări mă preocupă mai mult decât evoluția tehnologiei în sine.
Confidențialitatea poate fi reglementată prin politici interne și reguli clare.
Acuratețea poate fi verificată.
Dar reflexul de a pune sub semnul întrebării ceea ce citești și de a verifica personal fiecare informație nu poate fi înlocuit de nicio tehnologie.
Acest reflex se formează în timp, prin exercițiu și prin oameni care îți transmit această disciplină profesională.
„Este încurajator că România a ales prudența, nu entuziasmul necontrolat.”
Considerați că sistemul judiciar din România este pregătit pentru integrarea inteligenței artificiale?
Iulia Stănciulescu Ilie: Cred că România se află într-o etapă de început, dar una sănătoasă.
Instituțiile nu resping tehnologia, însă nici nu încearcă să o transforme într-un substitut al judecătorului.
Mi se pare abordarea corectă.
Consiliul Superior al Magistraturii a transmis public că motivarea hotărârilor judecătorești trebuie să rămână un proces exclusiv uman, în acord cu legislația europeană privind utilizarea inteligenței artificiale.
În același spirit, reprezentanții CSM au explicat că dezvoltarea unor instrumente AI este utilă în activitatea administrativă sau tehnică, însă nu și în zona deciziei judiciare.
Personal, împărtășesc această viziune.
Nu pentru că aș considera inteligența artificială o amenințare pentru profesia de avocat.
Ci pentru că există decizii care afectează viețile oamenilor, patrimoniul lor, libertatea lor și care trebuie asumate de o ființă umană.
Dacă o persoană alege să își bazeze deciziile exclusiv pe recomandările unui algoritm, este alegerea sa.
Însă statul nu poate transfera această responsabilitate către o tehnologie.
Actul de justiție presupune independență, discernământ și asumare.
Aceste valori nu pot fi automatizate.
Este încurajator faptul că și la nivel instituțional această idee începe să fie afirmată din ce în ce mai clar.
Cred că este una dintre cele mai importante garanții pentru viitorul sistemului judiciar.
„Un avocat stagiar nu are nevoie doar de inteligență artificială. Are nevoie de un mentor.”
Pentru tinerii aflați la început de drum, inteligența artificială poate părea un avantaj uriaș. Ce câștigă și, mai ales, ce riscă să piardă un avocat stagiar dacă se bazează prea mult pe aceste instrumente?
Iulia Stănciulescu Ilie: Nu există nicio îndoială că un stagiar care folosește inteligent AI pornește cu un avantaj important: câștigă timp. Iar într-o profesie în care fiecare oră contează, timpul este o resursă extrem de valoroasă.
Dar adevărata întrebare este ce faci cu acel timp.
Dacă îl folosești pentru a înțelege mai bine dreptul, pentru a discuta cu un mentor, pentru a participa la strategia unui dosar și pentru a învăța cum se construiește un raționament juridic, atunci inteligența artificială devine un aliat extraordinar.
Dacă însă timpul economisit înlocuiește procesul de învățare, avantajul se poate transforma foarte repede într-o vulnerabilitate.
Ghidul Consiliului Barourilor Europene privind utilizarea inteligenței artificiale este foarte clar: competența avocatului nu înseamnă doar cunoașterea dreptului, ci și înțelegerea instrumentelor tehnologice pe care le folosește. În același timp, documentul atrage atenția că, pe măsură ce AI preia activitățile repetitive, formarea stagiarilor trebuie regândită, tocmai pentru a nu pierde competențele care definesc profesia.
Eu cred că niciun software nu poate înlocui experiența trăită alături de un mentor.
Am avut șansa să învăț de la un om care mi-a arătat că fiecare detaliu contează. Care m-a învățat să verific fiecare notă de subsol, să citesc fiecare hotărâre până la capăt și să nu accept niciodată un argument doar pentru că este frumos formulat.
Această disciplină profesională nu apare dintr-un algoritm.
Se transmite de la om la om.
Și sper să nu pierdem niciodată această formă de învățare.
„Instinctul profesional nu poate fi căutat pe internet.”
Care sunt competențele pe care nici cea mai performantă inteligență artificială nu le va putea înlocui?
Iulia Stănciulescu Ilie: Sunt exact acele competențe pe care nu le poți descărca și nici genera printr-un prompt.
Instinctul procedural.
Capacitatea de a simți că un argument perfect construit juridic nu va convinge un judecător.
Intuiția care îți spune că într-un dosar aparent simplu există un detaliu care schimbă întreaga perspectivă.
Și, poate cel mai important, responsabilitatea.
Inteligența artificială nu își asumă consecințele unui act juridic.
Nu semnează o cerere de chemare în judecată.
Nu răspunde disciplinar.
Nu răspunde în fața clientului.
Avocatul răspunde.
Acesta este motivul pentru care profesia nu poate fi redusă la redactarea unor documente.
În spatele fiecărui act există un om care își asumă ceea ce scrie și ceea ce susține în fața instanței.
Acest lucru nu se va schimba.
„Întrebarea pe care profesia încă o evită”
Dacă ar exista o singură întrebare pe care considerați că profesia juridică nu și-o pune suficient despre inteligența artificială, care ar fi aceea?
Iulia Stănciulescu Ilie: Cred că întrebarea esențială este aceasta:
Cine îi va forma pe avocații de mâine?
Tehnologia evoluează extraordinar de repede.
Dar cine îi va învăța pe tinerii avocați să gândească juridic?
Cine îi va învăța să citească printre rânduri?
Cine le va spune că uneori răspunsul nu se află în primul rezultat afișat, ci într-o notă de subsol pe care aproape nimeni nu o observă?
Ghidul CCBE avertizează chiar asupra riscului de a acorda prea multă încredere rezultatelor generate automat și de a înlocui analiza juridică independentă cu concluzii produse de algoritmi.
Este un risc real.
Pentru mine, formarea profesională nu a însemnat niciodată viteză.
A însemnat răbdare.
Au fost seri în care plecam din birou foarte târziu, după ore întregi petrecute între tratate, jurisprudență și sute de note de subsol, încercând să găsesc acel argument care putea confirma sau infirma o intuiție.
Nu era cel mai rapid drum.
Dar era cel care mă forma ca avocat.
Poate tocmai de aceea iubesc această profesie.
Nu pentru că oferă răspunsuri simple.
Ci pentru că mă provoacă permanent să caut răspunsul corect.
Să înțeleg oamenii din spatele dosarelor.
Să construiesc argumente care pot schimba destine.
Și să nu încetez niciodată să învăț.
Dacă generațiile viitoare vor renunța la acest exercițiu al răbdării și al gândirii critice, riscăm să pierdem exact ceea ce ne va diferenția întotdeauna de inteligența artificială.
Vrei ca informatia ta sa ajunga la publicul pe care il tintesti? Publica un comunicat de presa →
Platforma Comunicate Wall-Street.ro poate permite doar introducerea unor link-uri NoFollow. Pentru publicarea unui comunicat cu link DoFollow vă rugăm să trimiteți solicitarea către [email protected]. Mulțumim!