Situația irigațiilor în România, o chestiune din amonte în aval și ramificații

Publicat pe 6 Octombrie 2016
Captarea râurilor pentru irigații în agricultură este subiectul unei dezbateri inițiate la începutul anilor 1990 odată cu întreruperea strategiilor în curs din perioada comunismului. În prezent, strategia națională de captare a râurilor documentează situația actuală a terenurilor și fermelor agrare în funcție de dimensiuni, culturi și necesarul de irigație și perspectivele economice în materie de investiții și finanțări guvernamentale.

La nivel de cadru instituțional, sectorul irigațiilor implică o serie de factori principali – Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și structurile subordonate, alături de fermieri și agricultori individuali sau membri ai Organizațiilor de Utilizatori ai Apelor pentru Irigații (OUAI). 

La nivel antreprenorial, agricultura este o afacere profitabilă pentru cultivatorii de terenuri de medii-mari dimensiuni, astfel irigațiile sunt o componentă esențială pentru productivitatea recoltelor. Bineînțeles, sunt necesare și alte tipuri de intervenții – tratamente fitosanitare (pesticide, erbicide, insecticide etc), alături de utilaje agricole specializate. În mod convențional, odată cu trecerea la sistemul capitalist de economie, strategiile și lucrările de irigații au trecut din obligația statului către responsabilitatea agricultorilor.

În prezent, sistemele de irigații asigură apă pentru aproximativ 300.000 ha, mai puţin de o treime faţă de anul 1989, şi mare parte din infrastructura moştenită de la regimul anterior este distrusă sau puternic degradată. Deși situația impune inițiative din partea asociațiilor pentru accesarea fondurilor europene și fondurilor private de investiții, implicarea guvernamentală observă noi strategii și îmbunătățiri la nivel legislativ prin Legea 138/2004 – Legea Îmbunătățirilor Funciare și prin Proiectul de Reabilitare și Reformă a Sectorului de Irigații, trasat în 2011, aflat în derulare la nivel național.

Proiectul are ca scopuri reducerea riscului la secetă, creșterea eficienței economice a irigațiilor, îmbunătățirea managementului irigației, îmbunătățirea randamenteelor hidraulice și energetice din sistemele de irigații și implicarea beneficiarilor în managementul și reabilitatea sistemelor de irigații.  

Sunt prioritizate județele cu potențial agrar sporit și suprafețele de mari dimensiuni pentru a corela terenurile și fermele de mici-medii dimensiuni din proximitate. Strategia investițiilor își propune să soluționeze starea tehnică a infrastructurii de irigații și să sprijine capacitatea organizatorică și financiară a utilizatorilor de a întreține sistemele de irigații.

Există o serie de probleme la mijloc – unii agricultori nu își permit să contribuie la modernizarea și exploatarea sistemelor, unele sisteme de irigații sunt neadaptate la tipologia fermelor, iar sporul de producție al fermei nu acoperă costurile de irigații. Lipsesc trepte în dezvoltarea fermelor până la irigații – organizare, asigurarea distribuției, accesul la finanțare, cunoștințe tehnologice. În mod suprinzător, există o lipsă a cererii pentru sisteme de irigații. Sunt și probleme tehnice – infrastructura este învechită, echipamentele de irigații moderne sunt costisitoare, structurile agrare sunt mult schimbate față de momentul proiectării sistemelor de irigații. 

Din păcate, există, de asemenea și pierderi semnificative (~40%) de apă pompată din râuri în rețeaua de distribuție până la punctul de livrare. Deși precipitațiile abundente creează rezerve considerabile de apă în sol, din punct de vedere meteorologic, eventualitatea unor anotimpuri secetoase devine realitate în unii ani de recolte. Aproape că nu există un an în ultimii douăzeci care să nu fi avut unul sau mai multe episoade de secetă prelungită. Inclusiv anul 2011, cel care a consemnat mai multe recorduri ale producţiei vegetale, s-a încheiat cu o secetă severă care a afectat majoritatea culturilor de toamnă.

An de an, atenția fermierilor se îndreaptă către implicarea în activitățile de irigație. Începând cu anii 2000, prin înființarea de OAUI, fermierii sunt determinați să administreze în regim propriu sistemele de irigații la nivel de fermă, iar odată cu sprijinul major din partea subvențiilor acordate, nuclee actuale de OAUI-uri își permit să irige terenurile și să practice o agricultură cu profituri ridicate. În teorie, irigațiile sunt investiții viabile în activitatea agricolă dacă fermele au capacitatea de administrare a costurilor de funcționare. 

Irigațiile obținute prin pomparea cu apă captată din râuri sunt utilizate în special de fermele comerciale de medii-mari dimensiuni participante la programul național de reabilitare. Pe unele suprafețe mici, care însumează câteva sute de hectare, fermierii își întrețin singuri sistemele de irigații în mod autonom sau prin racordare la sistemul general. 

Alegerea soluției optime pentru utilizarea apei este de mare importanță – irigațiile se pot susține din sisteme individuale, bazate pe captarea apei din sol prin puțuri sau prin amenajări hidrotehnice proprii sau cu ajutorul sistemului național macro bazat pe aducțiunea apei pe canale din râuri.

Sunt mulți fermieri care doresc o mai mare susţinere din partea autorităţilor în special pentru prima opţiune, atât pentru că permite independenţă în gestionarea resursei de apă, cât mai ales, pentru că nu au acces la vechiul sistem de irigaţii. De altfel, sistemul naţional de irigaţii, în ultimii 15 ani, a deservit între 3 şi 5% din suprafaţa arabilă a României, iar la apogeul său, în perioada comunismului, permitea utilizarea apei pe cel mult 10% din terenul arabil naţional.

Responsabilizarea utilizatorului de apă este, de asemenea, de mare importanță. Pentru a fi eficientă, activitatea de irigații se poate desfășura prin subvenții de la stat doar dacă îndeplinește o serie de condiții – structura culturilor este adecvată irigațiilor, sporul de producție acoperă costurile de exploatare și asigură profit fermierului, experiența în irigații confirmă abilitatea de a administra sistemul și dimensiunea producției. În practică, utilizarea irigațiilor reprezintă o etapă de modernizare a fermelor și nu în mod necesar prima etapă în dezvoltarea fermelor. La nivel sustenabil, irigațiile nu sunt pentru toți fermierii – deși reprezintă o etapă superioară în dezvoltarea fermelor, fermierii care nu ajung la un nivel de dezvoltare economică nu pot administra irigațiile. Oportunitățile disponibile pentru fermieri sunt fondurile pentru investiții, fondurile europene, creșterea anuală a subvenției anuale pe suprafață și consolidarea Organizațiilor de Utilizatori ai Apelor pentru Irigații (OUAI).

România este țara cu cea mai mare suprafață agricolă irigabilă din Europa, raportată la teritoriul Uniunii Europene, cu 14,8 milioane de hectare, dintre care doar zece milioane sunt ocupate cu terenuri arabile. În acest scenariu, există și oportunitatea dezvoltării culturilor energetice – eoliene și panouri solare.

În chestiunea irigațiilor pentru culturi agricole, captarea apei diferă, ca alcătuire, în funcție de sursele de apă, care pot fi: ape de suprafață, izvoare sau ape subterane. Dintre acestea sursele de apă de suprafață sunt cele mai abundente, fiind formate mai ales din ape curgătoare (râuri și fluvii) și din lacuri naturale sau artificiale. În vederea alegerii surselor de apă este necesară întocmirea schemei generale de alimentare cu apă, care se face pe baza planului de amenajare cu toate sursele de apă existente.

Criteriile de alegere a sursei de apă sunt următoarele: satisfacerea din punct de vedere cantitativ și calitativ a cerinței de apă, siguranța în exploatare, posibilități de extindere în viitor, realizarea unei gospodării raționale în exploatarea sursei, pentru a nu depăși rezervele exploatabile ale acesteia și eficiența economică maximă. Din punct de vedere calitativ, sunt preferate izvoarele și apele subterane, iar din punct de vedere cantitativ apele de suprafață.

Pe termen lung, investițiile în irigații dau roade, prețul apei în sistemele viabile este scăzut, iar fermele comerciale au de câștigat pentru producții semnificative. Apa ca factor de vegetație și importanța elaborării și susținerii unei strategii naționale de captare a râurilor în vederea extinderii suprafețelor irigate din România sunt vitale pentru agricultura din România. 

Câteva observații din partea Pesticide A-Z.ro – România are un potențial enorm – atât ca multitudine de areale, cât și în ceea ce privește calitatea solurilor și apelor. Trebuie să reușim să implementăm programe funcționale pentru binele agriculturii la nivel de minister, de guvern, investiții private sau fonduri europene prin programe bazate pe realitățile agricole ale acestei țări.

Misiunea magazinului online Pesticide-AZ.ro, principala resursă online de pesticide, erbicide, insecticide, îngrășăminte, semințe, produse bio etc din România, este de oferi o alternativă accesibilă și salutară persoanelor implicate în cel mai important sector economic al țării – agricultura. 

Pentru o discuție mai în detaliu despre agricultură, rugăm un mail la adresa – contact@pesticide-az.ro, în atenția dnului inginer agronom Romulus Burnaz.

Domenii: Agricultura

Agentia Fortin

Agenția Fortin aduce împreună o echipă formată din artiști web design, art direction, copywriting, programare și SEO pentru a dezvolta concepte de comunicare profitabile.

Vrei ca informatia ta sa ajunga la publicul pe care il tintesti? Publica un comunicat de presa →