Tratament modern, fără operație, pentru una dintre cele mai frecvente boli ale bărbaților

Cauzele și simptomele adenomului de prostată

Nu sunt cunoscute cauzele exacte ale hiperplaziei benigne de prostată. Este posibil ca această afecțiune să apară din cauza modificărilor hormonale care au loc pe parcursul vieții. Cu toate acestea, se cunosc o serie de factori de risc, care influențează apariția adenomului de prostată:

Factori genetici – dacă bunicul, tatăl sau fratele au suferit de adenom de prostată, atunci crește riscul de a dezvolta această afecțiune.

Vârsta înaintată – boala apare mai des la bărbații de peste 50 de ani (foarte rar apare înainte de 40 de ani).

Diabetul zaharat – studiile au demonstrat o legătură între cele două afecțiuni.

Bolile cardiovasculare – cercetătorii au descoperit că prezența acestor boli crește riscul de adenom de prostată.

Stilul de viață nesănătos – obezitatea și sedentarismul cresc riscul de a dezvolta adenom de prostată.

Simptomele care apar se datorează faptului că glanda mărită comprimă organele din jur. Prostata se află sub vezica urinară, iar uretra (tubul care transportă urina de la vezică spre penis) trece prin centrul prostatei. De aceea, apar manifestări specifice:

Senzația frecventă de urinare, inclusiv pe timpul nopții (nicturie)

Urinare cu dificultate

Jetul urinar este slab sau prezintă întreruperi

Disconfort sau durere în timpul urinării

Vezica nu poate fi golită complet, de aceea pot apărea scurgeri urinare involuntare.

Afecțiunea poate duce la complicații serioase, precum: incapacitatea de urinare (retenția acută de urină), infecții urinare, leziuni ale vezicii urinare și ale rinichilor.

Metode de diagnostic

Pentru un diagnostic corect, inițial este necesară efectuarea examenului clinic. Analizele de sânge și de urină sunt necesare apoi, pentru a verifica dacă simptomele nu sunt provocate de alte afecțiuni, cum ar fi probleme ale rinichilor sau infecții urinare. Analizele de sânge trebuie să includă și antigenul prostatic specific (PSA), parametru ale cărui modificări pot indica probleme la nivelul prostatei.

Ecografia transrectală poate fi recomandată pentru a confirma diagnosticul. Citoscopia este o altă metodă de diagnostic a prostatei mărite, care se efectuează cu ajutorul unui aparat introdus în uretră, până în vezica urinară. Uneori, este necesară și efectuarea unei biopsii, pentru a exclude un cancer de prostată. Biopsia presupune recoltarea de țesut și analiza sa la laborator.

Embolizarea adenomului de prostată

Tratamentul modern pentru tratarea adenomului de prostată se face prin embolizare. Această metodă de tratament se utilizează selectiv, atunci când tratamentul medicamentos nu a funcționat sau simptomatologia este mai severă.

Embolizarea adenomului de prostată este o procedură minim-invazivă, care constă în blocarea arterelor prostatice, prin introducerea unor microparticule care întrerup circulația sangvină. Deoarece țesutul afectat nu mai primește sânge, prostata se micșorează.

Procedura presupune utilizarea unor tuburi foarte subțiri numite microcatetere. Acestea sunt introduse printr-o puncție (înțepătură) efectuată la nivelul arterei brahiale (la nivelul brațului) sau arterei femurale (inghinal), apoi ghidate către arterele prostatice. La acest nivel, se injectează prin tuburi o substanță de contrast, care are rolul de a face vizibile arterele pe ecranul radiologic. Ultima etapă a procedurii este injectarea microparticulelor care blochează vasele de sânge.

Procedura se efectuează sub anestezie locală realizată la locul puncției, nu lasă cicatrici și nu este dureroasă, deși pacientul rămâne conștient. Durata intervenției este de aproximativ 60 de minute. Riscurile și complicațiile embolizării adenomului de prostată sunt foarte mici, spre deosebire de intervențiile chirurgicale clasice.

În concluzie, evoluția domeniului medical permite tratarea unor probleme de sănătate frecvente, prin metode mai blânde pentru organism.